Joacă, ce nu e pentru toți

Terenul pentru copii – o lume matură în miniatură Urmărindu-l, uneori poți vedea cum se transformă într-o adevărată arenă politică a tuturor viitoarelor relații comunitare, și asta, fără exagerare, e amuzant. Acești mici medici, politicieni, manageri, arhitecți și pictori, și încep calea de pe teren. Aici ei socializează, se cunosc, manifestă interes, depășesc obstacole sub formă de elemente interesante, sau mai puțin, ale spațiului copilăresc. Pe această „miniatură sectorială a lumii mature” ei comunică. De fapt e un tablou obișnuit, zilnic, sau chiar banal, întrucât sunt sute de copii pe…

Mai mult

Eu și „hrușciovka” mea

Există așa o expresie: „Hrușciov a unit toaleta cu baia și a denumit asta apartament”. Multe glume despre „hrușciovci” au deja peste 50 de ani, dar sunt actuale și în zilele noastre. În aceste apartamente în continuare locuiesc oameni, deși s-au schimbat deja câteva generații. Fără dubii, despre calitatea și confortul acestor locuințe se poate discuta mult, dar cartierele și infrastructura create încă pe timpurile sovietice, par deosebite. În mare parte, aceste microraioane sunt spațioase și uimitor de verzi. În preajmă sunt amplasate grădinițe, școli, magazine și policlinici, dar timpul…

Mai mult

DVORYKY

Orașul meu natal are câteva înfățișări. Uneori este un tânăr lipsit de griji. Uneori un poet melancolic. Uneori – un businessman extenuat. Dar orașul meu are și suflet. El e acolo unde seara se adună vecinii, unde râd tare copiii și torc încetișor pisicile, unde unduiesc pe frânghii albiturile proaspăt spălate. Sufletul e acolo, după vechile porți, prin curți – cum sunt ele, ce pot spune ele despre locuitorii lor?

Mai mult