DVORYKY
Orașul meu natal are câteva înfățișări. Uneori este un tânăr lipsit de griji. Uneori un poet melancolic. Uneori – un businessman extenuat.
Dar orașul meu are și suflet. El e acolo unde seara se adună vecinii, unde râd tare copiii și torc încetișor pisicile, unde unduiesc pe frânghii albiturile proaspăt spălate. Sufletul e acolo, după vechile porți, prin curți – cum sunt ele, ce pot spune ele despre locuitorii lor?